Strada

Prafuita, plina de gropi, de caini vagabonzi, de masini galagioase si de oameni grabiti. Odata prinsa in vartejul strazii nu pot scapa de ritmul pe care mi-l impune. Imi pun castile de la mp3 player si ascult muzica. Chiar si-asa razbat prin muzica sunete de claxon isteric sau clopotul tramvaielor ce se leagana pe sine. Oamenii sunt grabiti. Preocupati. Le poti citi apasarile pe chip. Banii. Colega sau colegul de birou care le face zile fripte. Seful caruia trebuie sa ii intre in gratie. Banii. Sotul sau sotia care au alte asteptari. Banii. Copilul si rata la gradinita / scoala / facultate. Facultatea si examenele. Mancarea si medicamentele. Banii. Timpul e prea scurt, ploua prea des, cand nu ploua e prea cald, Bucurestiul asta este o mizerie, iar intra astia in greva, cu ce ajung eu maine la serviciu…

Citesc pe fetele oamenilor nemultumire. Resemnare cateodata. Disperare – cat doare expresia asta, parca primesc un pumn in stomac atunci cand o intalnesc. Disperare ca aceea a oamenilor care se arunca in fata metroului. (Parca si vad: un tip cu nimic deosebit, intra in metrou, cumpara o cartela stiind ca va fi biletul pentru ultimul lui drum, trece de aparate, coboara pe peron si asteapta. Trenurile trec regulat, calatorii coboara, urca. Unul singur asteapta. Isi face curaj sau poate e gata sa se razgandeasca. Se uita la oamenii ceilalti, nici ei nu par fericiti. Si intr-un final ceva il impinge in fata trenului ce intra vijelios in statie, cu farurile aprinse. Ultimul gand inaintea noptii eterne e un regret enorm. Disperare.)

In intersectii strada se aglomereaza brusc cu chioscuri de ziare, reviste si carti colorate. Cu tarabe pe care se vand banane si capsuni. Ciorapi si papuci. Flori. Cu lume asteptand sau vorbind la telefon. Mirosurile se amesteca : miros de bujori si de tei, de fum de tigara, miros de fornetti si covrigi calzi, miros de cerneala de tipar, de asfalt incins si gaze de esapament. Calc cu grija sa nu cad, facand slalom printre gropi, dune de asfalt topit si cratere formate in timpul caldurilor toride de vara. Obsesia mea : sa nu pun piciorul aiurea intr-o groapa din asta si sa ma intind pe jos cat sunt de lunga, in mijlocul strazii. Zgomotul strazii creste, soferul unei ambulante se joaca cu sirena si tipatul ei strident te rascoleste. Alarma unei masini porneste brusc pe tonuri inalte si completeaza muzica stridenta a strazii. Intru intr-un magazin. Usa de termopan taie brusc in urma mea zgomotul strazii.