Desi iubesc orasul asta tocmai pentru felul in care a ramas incremenit in trecut pentru mult timp, de data asta nu am apucat sa ma plimb prin el decat foarte putin. M-a chemat marea dulce de Sulina, plaja larga, curata si linistita, soarele arzator si mirosul de chefal la gratar si hamsii prajite cu mujdei ce vine dinspre terasa cu umbrele de stuf de pe plaja. Am zacut ca o soparla - e adevarat ca sub umbrela, era cod de radiatii :P - si m-am simtit atat de rupta de stresul obisnuit incat mi s-a parut ca am trait cate trei zile intr-una singura. Nici macar tantarii care au fost de data asta mai multi si mai agresivi ca oricand nu m-au deranjat.
M-au deranjat insa soferii care vin si chiar parcheaza aproape pe plaja desi e o parcare unde ar trebui sa se opreasca. M-au deranjat si pentru ca circula cu mare viteza pe drumurile pustii si pline de colb ce duc spre plaja, ridicand un praf de nu se mai vede om cu persoana. Ma intristeaza ca fata de anul 2006 cand am fost prima oara acolo si erau vreo trei - patru masini in toata Sulina acum le vezi la tot pasul. Dar asta e. O sa continui sa ma intorc la ea mereu pana se va transforma - ca si Vama Veche - in altceva.
Si voi lasa pozele sa vorbeasca pentru ca nu prea am cuvinte sa descriu cum e la mare (si) la Sulina. Este o stare anume pe care o capeti cand esti acolo. Mergeti sa vedeti. Dar va rog eu, lasati-va masinile la Tulcea!
In drum spre Sulina
Terasa cu stuf, chefal si hamsii
Plaja, la 11 dimineata
Marea albastra. Si dulce. Si calda ..
Nisip fierbinte
Relaxare totala
Pontonul din lemn, nou construit
Si Delta
Nemarginita
Intoarcerea la Tulcea. Cu rapida :(
