marți, 23 februarie 2010

Aripioare de primavara

Afara se simte primavara. Se simte si in cele 15 grade din termometre, vine si dinspre tarabele cu martisoare, ingerasi cu aripioare de puf si alte nazbatii pentru 1 martie si mai ales din ghioceii si zambilele ce au cucerit chioscurile tigancilor batrane si grase. Se vede si in privirea fetelor ce au abandonat salurile cu care isi infasurau gaturile zvelte si si-au deschis paltoanele la toti nasturii. Ba inca, unele mai curajoase, au iesit pe strada in scurte de primavara.

De ce ma mir, inca de-acum doua zile m-am trezit in zvon de primavara. Da, chiar asa. Pasarile innebunisera ciripind si dand ture pe sub stresini, cocosii se luasera la intrecere cu niste curcani certareti, mustele se dezmortisera si se izbeau cu capul de geam ca bezmeticele si peste toate astea mirosea a pamant reavan,  ghiocei si a lemn incins de soare. Va spun sigur primavara vine acusica.

Vantul e cald si uscat, cerul senin si soarele te orbeste cu stralucirea lui. Ma simt chiar un pic ametita de atata lumina, parca sunt un urs iesit din barlogul intunecat unde a hibernat pana i-au mancat moliile blana. Claxoanele te asurzesc, parca toata lumea a iesit cu masina, culmea, in loc sa le abandoneze in garaje (vorba vine, de unde atatea garaje) si sa mearga pe jos. Sa simta freamatul naturii. Sa vada spectacolul strazii.
Asa cum fac eu, acum, mergand cu pletele fluturand in vant prin fata vitrinelor de pe Mosilor. Si observ. Observ multe magazine care vand mancare. Aripioare de pui, pizza, covrigi, saorme, patiserie. Mirosurile apetisante se amesteca cu mirosul de zambile, de soare si de asfalt prafuit. As manca din toate, dar nu, asa ceva nu este intelept. Deloc. Asa ca imi cumpar o banana, o portocala si un smoothie de mango si fructul pasiunii (oau!). Mandra de mine, defilez demn cu portia de vitamine in geanta, felicitandu-ma pentru cumpatare si pentru intelepciunea de a opta pentru un pranz sanatos.

Cinci minute mai tarziu conversez cu o tinerica zambitoare care sta de partea cealalta a unei tejghele. “Care este cea mai mica portie de aripioare din meniu?” zic eu incercand sa tin sub control banana si portocala care incearca sa ma traga afara din magazin. “Aripioarele se vand si la bucata", zice ea zambind, "puteti lua si una, daca vreti". “Oh, da, zic eu mirata, ce bine, dati-mi ... patru!”. Demnitatea mea s-a ascuns pe undeva pe sub tejghea si ma priveste de-acolo cu lacrimi in ochi, jenata si mustratoare. Ii dau un branci discret sa n-o mai vad si apuc fericita punga cu aripioare prajite, picante si fierbinti, numai bune pentru un pranz sanatos, de primavara.