joi, 24 martie 2011

Inca putem fi mandri

Intrerupem aceasta indelungata si motivata tacere pentru a-i multumi lui Bogdan.

Bogdan Ota. Ii multumim ca datorita unora ca el mai putem fi cateodata mandri ca suntem romani. Povestea lui spusa modest si frumos este o poveste tulburatoare ca si muzica lui.

Iti multumim Bogdan ca existi. Si ii multumim sefului tau norvegian care te-a incurajat si sustinut sa iti indeplinesti visul, asa cum romanii tai nu au stiut sa o faca. Succes Bogdan, s-ajungi unde iti visezi!

marți, 1 februarie 2011

Floare in zapezi


Probabil ca nametii te-au ascuns
De nu mai poate nimeni sa te vada
De nu mai formulezi nici un raspuns
La intrebarea noastra de zapada

Si vai, cat asteptasem amandoi
Aceasta iarna sa ne izbaveasca
Si acum cu sangele aproape sloi
Lucram si tu si eu, la cate-o masca

Din departari de suflet te salut
Si mi se pare ca te vad in toate
Si traversez orasul ca un mut
Desi acum nimic nu se mai poate

Si nici coincidente nu mai sunt
Zapada te-a ascuns, ca tu esti mica
Te ridicai pe varfuri, pe pamant
Sa ma saruti fugar, c-un fel de frica
......
Cu tine s-a intamplat ceva ciudat
Ceva mai grav decat se poate spune
Ori m-ai uitat, ori nu, nu m-ai uitat
Ori este rau de tot, ori toate-s bune.

(Adrian Paunescu)

joi, 23 decembrie 2010

marți, 2 noiembrie 2010

Noiembrie






 
 Si iar nu stiu cand a trecut timpul ..

marți, 3 august 2010

Sulina, din nou.

Desi iubesc orasul asta tocmai pentru felul in care a ramas incremenit in trecut pentru mult timp, de data asta nu am apucat sa ma plimb prin el decat foarte putin. M-a chemat marea dulce de Sulina, plaja larga, curata si linistita, soarele arzator si mirosul de chefal la gratar si hamsii prajite cu mujdei ce vine dinspre terasa cu umbrele de stuf de pe plaja. Am zacut ca o soparla - e adevarat ca sub umbrela, era cod de radiatii :P - si m-am simtit atat de rupta de stresul obisnuit incat mi s-a parut ca am trait cate trei zile intr-una singura. Nici macar tantarii care au fost de data asta mai multi si mai agresivi ca oricand nu m-au deranjat.


M-au deranjat insa soferii care vin si chiar parcheaza aproape pe plaja desi e o parcare unde ar trebui sa se opreasca. M-au deranjat si pentru ca circula cu mare viteza pe drumurile pustii si pline de colb ce duc spre plaja, ridicand un praf de nu se mai vede om cu persoana. Ma intristeaza ca fata de anul 2006 cand am fost prima oara acolo si erau vreo trei - patru masini in toata Sulina acum le vezi la tot pasul. Dar asta e. O sa continui sa ma intorc la ea mereu pana se va transforma - ca si Vama Veche - in altceva.

Si voi lasa pozele sa vorbeasca pentru ca nu prea am cuvinte sa descriu cum e la mare (si) la Sulina. Este o stare anume pe care o capeti cand esti acolo. Mergeti sa vedeti. Dar va rog eu, lasati-va masinile la Tulcea!

In drum spre Sulina

Terasa cu stuf, chefal si hamsii

Plaja, la 11 dimineata

Marea albastra. Si dulce. Si calda ..

Nisip fierbinte

Relaxare totala

Pontonul din lemn, nou construit

Si Delta


Nemarginita

Intoarcerea la Tulcea. Cu rapida :(