Vantul puternic viscoleste zapada. O ridica de pe asfalt, de pe masini, de prin copaci, o invarteste prin vazduh formand mici vartejuri repezite ce se izbesc de geamuri si lasa pe ele un praf fin alb in forma de stele.. Suiera vantul. Trosneste tigla de pe casa. Iarna autentica.
Acum colindele cu Hrusca suna altfel. Acum bradul impodobit si luminat a prins viata. Ninge de azi noapte intr-una. Zvonurile despre traficul din Bucuresti sunt catastrofale; masini tamponate in intersectii, trei ore din sudul Bucurestiului pana in Otopeni, coada de 5 kilometri la intrarea in Bucuresti ... Nu imi pasa. E o zi de iarna adevarata. Ca in vremea copilariei mele. Iarna, omat ud pe fata si pe gene, viscol, nas rosu, maini inghetate, ce mai ... IARNA.
As vrea sa merg pe jos sa infrunt viscolul, sa clipesc din genele incarcate de zapada, sa imi doresc sa ajung mai repede acasa sa beau vin fiert cu scortisoara si portocala si sa ma descotoresc de hainele ude si reci. Iarna de campie. Iarna napraznica. Iarna minunata.
Doar ca ar fi trebuit sa vina cu o saptamana mai tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu