Cu metroul bucurestean (partea a II-a)
Fata se uita urat la el, negriciosul intoarce capul sa isi ascunda un zambet satisfacut.
In tren, lume pestrita. Provinciali timizi cu papornite uriase – ecologice ce-i drept – care schimba trenul la Unirea, adolescenti cu casti pe urechi din care razbat ritmuri naucitoare care-i fac sa-si legene soldurile sau sa bata ritmul cu varful piciorului, corporatisti imbracati la costum / deux-piece si purtand genti de piele fina care ilustreaza importanta documentelor continute de ele (din categoria p&l reports, sales forecast, sales reports, market analysis, mission & vision si alte bulsituri americanesti) si care coboara pe la Victoriei si Aviatorilor (deh, downtown-ul bucurestiului de la o vreme incoace).
Ar mai fi de remarcat si categoria avizilor de lectura - ei au intotdeauna o carte pregatita si citesc din ea fie ca gasesc un loc sa se aseze, fie ca stau cu o mana spanzurata in curelusele de pe bara de sprijin si cu cealalta tin cartea si geanta. Slava domnului, de cand cu atatea oferte de carte din partea unor cotidiene sunt multi care citesc (carti) in metrou.
Apoi sunt cei care citesc ziarul – de obicei cel gratuit – impreuna cu vecinii lor care isi lungesc gatul sa vada si ei ceva, fie de jos in sus, fie de sus in jos, fie din lateral.
In ordine, avem apoi categoria cupluri model. Cuplurile model sunt cele care nu-si desprind ochii unul de la celalalt, se saruta (lung si cu ochii inchisi, pierduti) la fiecare 2 minute jumate, se tin de mana, si fie ca stau jos sau in picioare, trupurile lor se atrag ca doi magneti astfel ca stau lipiti ca gemenii siamezi. Cand unul dintre ei coboara, despartirea e mai ceva ca in filmele indiene. Cu catva timp inainte sa ajunga trenul in statie, pupaturile (zgomotoase) se indesesc, ochii usor inlacrimati capata o expresie tragica iar din soaptele lor razbat nume de alint ca « pisi », « iubi », « mutziloi », « inimioara », « ratza » si formule de despartire personalizate in fel si chip. Cel care coboara in statie ii face semn cu mana prin geam celui care ramane si se uita lung, cu un zambet pierit, dupa tren, de parca ar pleca pe front.
Sunt apoi cei care vorbesc tot timpul la telefon. Cu voce tare, ne impartasesc crampeie din viata profesionala sau particulara si nu se sfiesc sa se comporte ca si cand ar fi singuri fata in fata cu persoana cu care stau de vorba.
In dimineata asta sunt bine reprezentate toate categoriile. Trenul pleaca din statie si negriciosul cu tricou mulat pe piept repeta figura cu pravalitul peste blonda scunda si ii de data asta ii reuseste de minune: o calca pe picior. Piciorul incaltat cu o sandaluta ce se tine intr-o curelusa cat o spaghetta. Ma stramb eu de durere in locul ei. Ea se-ntoarce si plina de curaj striga la el « da’ fii domne atent, e a doua oara cand se-ntampla » la care el razand ii spune « scuze, asa e la metrou » si fiindca ea continua sa protesteze, se supara si o admonesteaza pe ton grav : « eeeei, atuncea incalta-te cu ceva, nu vezi ca esti in picioarele goale ? »
Fata se uita urat la el, negriciosul intoarce capul sa isi ascunda un zambet satisfacut.
In tren, lume pestrita. Provinciali timizi cu papornite uriase – ecologice ce-i drept – care schimba trenul la Unirea, adolescenti cu casti pe urechi din care razbat ritmuri naucitoare care-i fac sa-si legene soldurile sau sa bata ritmul cu varful piciorului, corporatisti imbracati la costum / deux-piece si purtand genti de piele fina care ilustreaza importanta documentelor continute de ele (din categoria p&l reports, sales forecast, sales reports, market analysis, mission & vision si alte bulsituri americanesti) si care coboara pe la Victoriei si Aviatorilor (deh, downtown-ul bucurestiului de la o vreme incoace).
Ar mai fi de remarcat si categoria avizilor de lectura - ei au intotdeauna o carte pregatita si citesc din ea fie ca gasesc un loc sa se aseze, fie ca stau cu o mana spanzurata in curelusele de pe bara de sprijin si cu cealalta tin cartea si geanta. Slava domnului, de cand cu atatea oferte de carte din partea unor cotidiene sunt multi care citesc (carti) in metrou.
Apoi sunt cei care citesc ziarul – de obicei cel gratuit – impreuna cu vecinii lor care isi lungesc gatul sa vada si ei ceva, fie de jos in sus, fie de sus in jos, fie din lateral.
In ordine, avem apoi categoria cupluri model. Cuplurile model sunt cele care nu-si desprind ochii unul de la celalalt, se saruta (lung si cu ochii inchisi, pierduti) la fiecare 2 minute jumate, se tin de mana, si fie ca stau jos sau in picioare, trupurile lor se atrag ca doi magneti astfel ca stau lipiti ca gemenii siamezi. Cand unul dintre ei coboara, despartirea e mai ceva ca in filmele indiene. Cu catva timp inainte sa ajunga trenul in statie, pupaturile (zgomotoase) se indesesc, ochii usor inlacrimati capata o expresie tragica iar din soaptele lor razbat nume de alint ca « pisi », « iubi », « mutziloi », « inimioara », « ratza » si formule de despartire personalizate in fel si chip. Cel care coboara in statie ii face semn cu mana prin geam celui care ramane si se uita lung, cu un zambet pierit, dupa tren, de parca ar pleca pe front.
Sunt apoi cei care vorbesc tot timpul la telefon. Cu voce tare, ne impartasesc crampeie din viata profesionala sau particulara si nu se sfiesc sa se comporte ca si cand ar fi singuri fata in fata cu persoana cu care stau de vorba.
In dimineata asta sunt bine reprezentate toate categoriile. Trenul pleaca din statie si negriciosul cu tricou mulat pe piept repeta figura cu pravalitul peste blonda scunda si ii de data asta ii reuseste de minune: o calca pe picior. Piciorul incaltat cu o sandaluta ce se tine intr-o curelusa cat o spaghetta. Ma stramb eu de durere in locul ei. Ea se-ntoarce si plina de curaj striga la el « da’ fii domne atent, e a doua oara cand se-ntampla » la care el razand ii spune « scuze, asa e la metrou » si fiindca ea continua sa protesteze, se supara si o admonesteaza pe ton grav : « eeeei, atuncea incalta-te cu ceva, nu vezi ca esti in picioarele goale ? »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu