Varsta de 40 de ani aduce cu sine nenumarate situatii ciudate cu care trebuie sa te confrunti. Sa vorbim de exemplu despre statutul aparte de bunic / bunica. Cei mai « norocosi », da, cei care au facut copii devreme, si cel mai adesea parintii de fete, se trezesc putin dupa patruzeci de ani cu nepotei si cu mirobolantul apelativ mamaie, tataie, bunicule sau bunico.
Cum sa faci fata acestei situatii ? Evident, bucuria primeaza, micul bebelus este lumina ochilor tai, « ia uite semana leit cu fata noastra / baiatul nostru », e o senzatie stranie si confuza de intoarcere in timp : te vezi tanar, leganadu-ti copilul, ce vremuri, si deodata copilul iti vorbeste cu glas de adult de undeva de deasupra capului tau : « Mama ce faci, uite cum il tii pe ala micu’, pe net scrie ca nu trebuie sa il tii in pozitia aia, il stresezi ! » Te uiti si te intrebi cam cat de stresat trebuie sa fie copilul tau, ca tu cand l-ai nascut nu se inventase netul !
Apoi te pierzi in mormanul de lingurite, biberoane, accesorii diverse, pampersi (afli pentru prima oara ca sunt in functie de greutatea copilului, tu care credeai ca sunt ca scutecele, « universale ») si te chinui sa iti amintesti la ce varsta s-au terminat colicii si cand i-au dat dintii copilului tau.
Nici barbatii nu o duc mai bine. Au o problema existentiala. Pana acum se straduiau sa nu faca mare caz de verigheta, iar acum trebuie sa nu ii ia gura pe dinainte sa vorbeasca prea mult despre culoarea scaunului la nou nascut sau de ce plange copilul daca nu e luat in brate.
In timpul asta prietena ta cea mai buna, care se chinuia de cand o stii sa faca un copil te anunta ca gata, naste, e in drum spre spital deja. Lasi nepotul / nepotica in grija parintilor si fugi sa fi alaturi de ea. Peste vreo doua saptamani va intalniti in parc si va bufneste rasul. Ea cu copilul, tu cu nepotelul.
Care situatie sa fie oare de preferat ? Eu una cred ca cea dintai. Desi probabil ca cei din categoria a doua, care fac copii la 40 de ani sunt, au sufletul mai tanar si traiesc, inconstient, o a doua tinerete.
Cum sa faci fata acestei situatii ? Evident, bucuria primeaza, micul bebelus este lumina ochilor tai, « ia uite semana leit cu fata noastra / baiatul nostru », e o senzatie stranie si confuza de intoarcere in timp : te vezi tanar, leganadu-ti copilul, ce vremuri, si deodata copilul iti vorbeste cu glas de adult de undeva de deasupra capului tau : « Mama ce faci, uite cum il tii pe ala micu’, pe net scrie ca nu trebuie sa il tii in pozitia aia, il stresezi ! » Te uiti si te intrebi cam cat de stresat trebuie sa fie copilul tau, ca tu cand l-ai nascut nu se inventase netul !
Apoi te pierzi in mormanul de lingurite, biberoane, accesorii diverse, pampersi (afli pentru prima oara ca sunt in functie de greutatea copilului, tu care credeai ca sunt ca scutecele, « universale ») si te chinui sa iti amintesti la ce varsta s-au terminat colicii si cand i-au dat dintii copilului tau.
Nici barbatii nu o duc mai bine. Au o problema existentiala. Pana acum se straduiau sa nu faca mare caz de verigheta, iar acum trebuie sa nu ii ia gura pe dinainte sa vorbeasca prea mult despre culoarea scaunului la nou nascut sau de ce plange copilul daca nu e luat in brate.
In timpul asta prietena ta cea mai buna, care se chinuia de cand o stii sa faca un copil te anunta ca gata, naste, e in drum spre spital deja. Lasi nepotul / nepotica in grija parintilor si fugi sa fi alaturi de ea. Peste vreo doua saptamani va intalniti in parc si va bufneste rasul. Ea cu copilul, tu cu nepotelul.
Care situatie sa fie oare de preferat ? Eu una cred ca cea dintai. Desi probabil ca cei din categoria a doua, care fac copii la 40 de ani sunt, au sufletul mai tanar si traiesc, inconstient, o a doua tinerete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu