In fiecare an, odata cu 1 decembrie intru intr-o stare de frenezie, de asteptare placuta si infiorata a sarbatorilor de iarna. Imi fac planuri pentru masa de Craciun, pentru cadouri, ma gandesc pe cine sa invit in prima zi, apoi in a doua zi .. Rasfoiesc cu infrigurare jurnalul si caut prin colectia de poze sa vad ce cadouri am luat in anii trecuti, ce meniuri am pregatit, cu cine m-am vazut. Revelionul nu are prea mare importanta, asta poate de cand a devenit atat de important pentru altii, si mai ales pentru agentiile de turism. Totul in jur contribuie la amplificarea emotiei: reclamele, strazile si parcurile impodobite, targurile de Craciun, retetele de bunatati minunate specifice sarbatorilor, colindele care odata cu ziua Sfantului Niculae incep sa se auda de peste tot.
Anul asta insa, un lucru e diferit. Starea de spirit din jurul meu. In afara faptului ca bucuria sarbatorilor e umbrita de o campanie politica murdara si mai agresiva ca oricand, lumea in jurul meu e mai trista. Sunt bani mai putini, probleme mai multe, framantari, intrebari - multe fara raspuns, un viitor incert, perspective sumbre.
Si gandindu-ma la asta imi spun ca as vrea ca toti cei tristi, necajiti, singuri sau descurajati sa aiba parte de cateva cadouri marunte, dar atat de bune pentru suflet si spirit:
- o ninsoare ca in povesti in mijlocul unui targ de Craciun in aer liber, chiar cand canta Hrusca o colinda de Craciun
- de luminile scanteietoare ale brazilor impodobiti din oras
- de o cana de vin fiert cu scortisoara, mar si portocala langa o felie de cozonac
- de copii colindatori cu nasuri rosii, care sa le bata la usa in Ajun si sa le cante cu glas de clopotei
- de un musafir drag, neasteptat cu care sa imparta pranzul de Craciun
- de dimineti calde si pufoase de lenevit in pat cu cafea aburinda si muzica in surdina
- de focuri de artificii superbe la care sa se minuneze ca niste copii
- de filmul Miracolul de pe strada 34
- de o vizita intr-o librarie in care canta colinde in surdina si miroase a carti noi si a ceai cu ghimbir
- de un parc imbracat in promoroaca, strabatut de copii galagiosi cu sanii
- de sanatate, optimism si puterea de a zambi
Si as mai vrea ca toti sa fim mai buni si mai ingaduitori cu ceilalti. Macar pana vine Mosul :)
Poate astfel vom vedea mai multi oameni fericiti pe strada.
Din pacate tristetea sau bucuria ne cuprinde si in functie de ceasul interior...
RăspundețiȘtergereIn combinatie cu campania, criza si alte neajunsuri e sigur ca ceasul functioneaza si usor "stresat"...am innebunit sa cred ca ceasul fie el si interior poate fi stresat (!)
Cu toate astea sa ne bucuram de ce avem si mai ales de ce putem face pentru noi si cei din jur, daca putem si oricum sa nu ne gandim prea mult la ...ce va fi, pentru a ne delecta din plin de CLIPA , de aceasta clipa !